Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Ai ratat buletinul de ştiri? Nu este nici o problemă, găseşti aceleaşi informaţii şi aici.
Avatar utilizator
Romeo
Administrator
Administrator
Mesaje: 7123
Membru din: 03 Ian 2007, 15:38
Localitate: Bucuresti
Contact:

Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde Romeo » 01 Dec 2010, 00:00

Ziua Nationala A Romaniei - La mulţi ani România!

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
LA MULŢI ANI ROMÂNIA!


Image

Image

Image
1 Decembrie 1918 - România Mare

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
LA MULŢI ANI ROMÂNIA!



Multumiri Madalin & bogdan__ pentru aceste frumoase bannere, realizate pentru Ziua Naţională.



Drapelul Romanesc - Tricolorul


Regimentul de garda la Soultzmatt/Franta - Cimitirul eroilor români din Franţa


Traiasca Romania Mare!!! - videoclip şi melodie Aria Urbana - Revolutia Spirituala

Share This



Avatar utilizator
memo
V.I.P.
V.I.P.
Mesaje: 637
Membru din: 04 Iun 2009, 09:50
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde memo » 01 Dec 2010, 00:56

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!

Image
Imagine
Avatar utilizator
Romeo
Administrator
Administrator
Mesaje: 7123
Membru din: 03 Ian 2007, 15:38
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde Romeo » 01 Dec 2010, 00:57

Ostasi,
V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.
Ostasi,
Va ordon: treceti Prutul!
Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.
Ostasi,
Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare, ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor. Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.
Ostasi,
Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la DumneZEU. Sa luptati pentru dezrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori. Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.
Ostasi,
Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu DumneZEU inainte!

Maresal Ion Antonescu – Conducator al Romaniei





Eliberarea Basarabiei!

Avatar utilizator
memo
V.I.P.
V.I.P.
Mesaje: 637
Membru din: 04 Iun 2009, 09:50
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde memo » 01 Dec 2010, 01:18

DACIA - străvechea ROMÂNIE

Imagine
Avatar utilizator
Romeo
Administrator
Administrator
Mesaje: 7123
Membru din: 03 Ian 2007, 15:38
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde Romeo » 01 Dec 2010, 01:20

Unirea de la 1600
Mihai Viteazul deschide în istoria poporului român o nouă epocă, care se va desfăşura sub semnul marii lui înfăptuiri politice: Unirea Ţărilor Române. Puternica personalitate a marelui domn şi faptele sale, de răsunet european, au dat un nou curs politic istoriei Ţărilor Române.

Ridicându-se împotriva regimului dominaţiei otomane şi biruind în raporturile cu Poarta, el a dovedit resursele puterii pe care Ţara Românească le avea. Sporind prestigiul acesteia prin Unirea Ţărilor Române, Mihai Viteazul a pus sub semnul întrebării, deopotrivă, stăpânirea otomană şi tendinţele de dominaţie ale Imperiului Habsburgic şi Poloniei. Dar domnia lui Mihai Viteazul, şi mai cu seamă stăpânirea lui în Transilvania, a fost pentru nobilimea de aici un prim semn al prăbuşirii dominaţiei ei în viitor. Unirea din timpul lui Mihai Viteazul a devenit un simbol în epoca emancipării naţionale pentru unirea într-o singură ţară.
Ca urmare a războaielor purtate în Asia, cu perşii şi, în Europa, cu puterile creştine, cerinţele Imperiului Otoman faţă de Ţările Române au sporit. Amestecul în treburile interne, abuzurile de tot felul şi ştirbirea autonomiei interne vădeau intenţia de a le transforma în paşalâcuri. Tributul Ţării Româneşti ajunsese la suma de 155 000 galbeni. Singura soluţie de a ieşi din acest impas era o angajare de puterile creştine în lupta antiotomană.
În aceste împrejurări politice, o parte a boierimii pregătea înscăunarea lui Mihai Viteazul (1593-1601) pe tronul Ţării Româneşti. Înainte de a fi domn, a câştigat o vastă experienţă străbătând lumea Răsăritului. A parcurs toate treptele dregătoriilor, ajungând ban al Craiovei. Cu asentimentul sultanului, sprijinit de boieri, de puternica familie a Buzeştilor, de Cantacuzinii de la Constantinipol, în 1593 ocupă tronul. El a avut şi sprijinul principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory.
Confruntat de la începutul domniei cu opresiunea şi exploatarea otomană, Mihai aderă, din proprie iniţiativă, la Liga creştină. Anterior, din îndemnul lui Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, Sigismund Báthory, urmat de Aron Vodă s-au alăturat şi ei Ligii. În aceste împrejurări, declanşarea răscoalei antiotomane are loc la 13 noiembrie 1594. Mihai a adunat pe creditorii levantini la vistierie şi I-a ucis, lichidând şi o unitate otomană, cantonată în Capitală. În continuare, atacă cetăţile de la Dunăre: Giurgiu, Brăila, Nicopole etc. Între timp, la Putinei şi Stăneşti (Ilfov), Mihai învinge o oaste tătărească ce venea din Ungaria, iar la Şerpăteşti (Ilfov), o armată otomană. Cu excepţia Giurgiului, unde otomanii rezistaseră, toate celelalte cetăţi din stânga Dunării sunt cucerite de oştile muntene şi moldovene.
Încurajate de victoriile lui Mihai, popoarele asuprite din sudul Dunării ameninţau cu o răscoală generală. Pentru a o preîntâmpina şi, mai cu seamă, pentru a reduce Ţările Române sub ascultare, otomanii pregătesc o ofensivă împotriva Ţării Româneşti. În această gravă situaţie, Mihai trimite o solie la Sigismund Báthory pentru strângerea alianţei. Depăşind instrucţiunile domnului, delegaţia de boieri şi clerici a încheiat, la Alba-Iulia, la 20 mai 1595, un tratat cu condiţii nefavorabile, recunoscându-l pe Sigismund drept suzeran.
Domnul Ţării Româneşti, conform tratatului, era socotit locţiitor a principelui. Conducerea ţării era încredinţată unui număr de 12 boieri munteni, care urmau să facă parte din Dieta Transilvaniei. Pus în faţa acestei situaţii şi datorită apropiatei confruntări cu otomanii, Mihai Viteazul a fost nevoit să accepte condiţiile impuse de Sigismund marii boierimi, dornică şi ea să limiteze şi ea puterea domnească şi să şi-o lărgească pe a ei. S-au prevăzut cu acest prilej, şi restabilirea vechilor hotare ale ţării şi ajutor militar împotriva otomanilor, precum şi subordonarea bisericilor ortodoxe din Transilvania Mitropoliei din Ţara Românească.
Sigismund, intervenind apoi în Moldova, l-a înlocuit pe Aron Vodă cu Ştefan Răzvan. La 3 iunie, la Alba-Iulia, el a încheiat şi cu acesta un tratat, asemănător celui din 20 mai. Astfel, principele Transilvaniei a devenit suzeranul celor două ţări Româneşti.
Sprijinit de unii boieri munteni în frunte cu Buzeşti, Mihai şi-a organizat o armată proprie, de mercenari, formată din poloni, secui, cazaci, sârbi etc. Alături de acesta, el şi-a format unităţi de călăraşi, “roşii”, unităţi de “dărăbanţi” şi voluntari din sudul Dunării.
Pentru cucerirea liniei Dunării, intrată sub stăpânirea lui Mihai din primele luni ale anului 1595, oastea otomană se pregătea de luptă. Duşmanul a încercat să treacă fluviul. Primele tentative au eşuat. Mai multe unităţi de munteni, moldoveni şi cazaci au făcut incursiuni pe malul Dunării, pustiind Nicopole şi Bagdadul. Insuccesele l-au determinat pe sultan să încredinţeze comanda trupelor bătrânului vizir Sinan-Paşa, care, între 14 şi 17 august 1595, a trecut Dunărea la Giurgiu. Pregătind lovitura decisivă, Mihai, cu 15 000 de oameni, ajutat şi de o oaste din Transilvania, condusă de Albert Kiraly, a ales locul favorabil de luptă la Călugăreni, pe apa Neajlovului. Folosind cu pricepere terenul (râul, mlaştina, zona păduroasă), la 23 august 1595 Mihai a repurtat, şi datorită exemplului personal, o mare victorie.
Armata otomană retrasă spre Giurgiu se reorganizează. Domnul, pentru a evita o nouă luptă, se îndreaptă spre munţi, aşteptând ajutor de la Sigismund Báthory. Între timp, Sinan-Paşa a ocupat oraşul la Bucureşti, începând organizarea ţării în paşalâc. Încercarea de organizare a paşalâcului a provocat o categorică opoziţie a tuturor forţelor sociale şi mai cu seamă a maselor ţărăneşti.
În luna septembrie, 20 000 de ostaşi trimişi de Sigismund, împreună cu un contingent de artilerişti toscani, se unesc cu oastea refăcută a lui Mihai. Ei eliberează Târgoviştea şi-I urmăresc pe otomani. Contraofensiva le-a fost uşurată de loviturile date de masele populare cotropitorilor otomani. Ajunsă la Giurgiu, o mare parte din oastea otomană şi-a găsit moartea în Dunăre. Aici, trupele unite ale Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei au zdrobit trupele otomane, care încercau să treacă Dunărea pe un pod de vase, au ocupat, Giurgiu obţinând o strălucită victorie. Această izbândă a însemnat asigurarea independenţei Ţării Româneşti. Victoria a dovedit că unirea eforturilor Ţărilor Române este cheia succesului militar şi temeiul păstrării neatârnării.

În perioada care urmează, în relaţiile cu Poarta, Mihai alternează negocierile cu politica de confruntare armată. Acţiunile lui sunt tot mai îndrăzneţe şi încununate de succes. În aceşti ani reapare însă şi opoziţia boierească, nemulţumită de domnia lui autoritară. Uneltirile de la Istanbul pentru a aduce un nou domn, comploturile boiereşti, năvălirile tătarilor, intenţiile polonilor de a pune în scaun pe Simion Movilă, fratele domnului moldovean, precum şi confruntările dintre imperiali şi otomani în Ungaria îl fac pe Mihai să-şi dea seama că singura soluţie posibilă este pacea cu otomanii, în condiţiile recunoaşterii domniei şi independenţei ţării. Mihai încheie pacea cu otomanii în 1597, nu înainte de a fi întărit alianţa cu Transilvania. Pacea cu Imperiul Otoman a fost determinată de politica nedecisă a Imperiului Habsburgic, de înscăunarea lui Ieremia Movilă în moldova de către Polonia şi de renunţarea lui Sigismund la tron în favoarea austriecilor. În aceste împrejurări, pentru Ţara Românească se prefigura o situaţie dificilă.
Convins că pacea cu Imperiul Otoman însemna de fapt un armistiţiu, duce tratative cu Imperiul Habsburgic şi semnează un tratat, în 1598. Aceasta a anulat pretenţiile de suzeranitate ale principelui Transilvaniei asupra Ţării Româneşti. Mihai s-a dovedit cu acest prilej un mare şi iscusit diplomat, ştiind să deschidă noi posibilităţi de afirmare a ţării şi planurilor sale de viitor. Introducerea în tratatul cu imperialii a clauzei domniei ereditare în familia domnului şi a independenţei ţării mărturiseşte gândurile politice ale marelui voievod.
Mihai a desfiinţat, în condiţii externe nu întotdeauna favorabile şi sub presiunea boierimii, dreptul de liberă strămutare a ţăranilor, legându-I de glie (1595-1596). Documentele afirmă că ţăranul “care pe undeva va fi acolo să fie rumân veşnic, unde se va afla”. Au fost transformaţi în şerbi şi unii ţărani liberi şi orăşeni, retraşi în faţa pericolului otoman în timpul războiului şi aşezaţi pe pământurile boiereşti. Prin acest act, Mihai a servit interesele boierimii. A urmărit în acelaşi timp, întărirea puterii centrale, asigurarea de venituri boierimii şi domniei în vederea susţinerii politicii de independenţă.
Situaţia politică a ţării părea pentru un moment parţial consolidată. Nu după mult timp însă, politica oscilantă şi nehotărâtă a lui Sigismund, revenit la tron pentru scurtă vreme, aduce pe tronul Transilvaniei pe cardinalul Andrei Báthory, sprijinitor al politicii poloneze. Aceasta a însemnat renunţarea la politica de independenţă faţă de otomani. În aceeaşi vreme, apropierea de Polonia deschidea calea lui Simion Movilă spre tronul Ţării Româneşti. Momentul impunea o soluţie imediată, hotărâtă, fiindcă dominaţia poloneză în Ţările Române ar fi dus la anularea rezultatelor politice obţinute de Mihai Viteazul. Era ameninţată independenţa Ţării Româneşti şi, de asemenea, sistemul politic întemeiat pe alianţa Ţărilor Române. Cu atât mai mult, cu cât Andrei Báthory a adoptat o politică hotărât duşmănoasă faţă de Mihai, cerându-i recunoaşterea suzeranităţii, apoi părăsirea ţării.
Conştient de destrămarea coaliţiei antiotomane, Mihai şi-a dat seama că, în aceste împrejurări politice primejdioase, numai unirea Ţărilor Române sub o singură cârmuire mai putea salva independenţa obţinută cu atâtea sacrificii.
Campania din Transilvania

Mihai, ca şi împăratul Rudolf, dorea înlăturarea lui Andrei Báthory şi scoaterea Transilvaniei din sistemul politic polon favorabil alianţei otomane. Pentru aceasta trebuiau întreprinse măsuri energice. Mihai Viteazul are meritul de a fi luat singur hotărârea înlăturării lui Andrei Báthory şi de eliberarea Transilvaniei în vederea înfăptuirii unirii Ţărilor Române. În fruntea unei armate Mihai trece din pasul Buzăului (14 octombrie 1599), pătrunzând în Braşov. A doua coloană, adusă din Oltenia de către boierii Buzeşti şi de banul Udrea, a pătruns în Transilvania prin pasul Turnu roşu. Cele două armate au făcut joncţiunea la Tălmaciu, lângă Sibiu. Mihai dispunea acum de peste 20 000 de ostaşi.
Bătălia cu oştirea lui Andrei Báthory s-a dat la Şelimbăr, lângă Sibiu (28 octombrie 1599). În sprijinul lui Mihai au venit şi vreo 2000 de secui, conduşi de Moise Székely. Lupta s-a sfârşit cu o strălucită victorie a lui Mihai. Acest succes a însemnat readucerea Transilvaniei la alianţe antiotomane şi unirea sa cu Ţara Românească. Victoria lui Mihai Viteazul a contribuit la declanşarea unor puternice mişcări ţărăneşti îndreptate împotriva nobililor. Iobagii - spun izvoarele – începură să se mişte, “întemeindu-se pe încrederea ce le-o da un principe de naţia lor”. La 1 noiembrie , primit cu mult alai, domnul a intrat în Alba-Iulia, capitala Transilvaniei.
După ce Dieta l-a recunoscut ca principe, Mihai a luat măsuri menite să consolideze unirea celor două ţări. Deşi a menţinut Dieta, el a subordonat-o politicii domneşti. A introdus boieri munteni în Consiliul principatului; Teodosie Rudeanu a fost numit logofăt pentru ambele ţări; a numit în cetăţile Transilvaniei căpitani dintre oamenii lui de încredere; a dat porunci în limba română; a făcut danii pe seama nobilimii române. În aceeaşi vreme, a obligat dieta să acorde drept de păşunat satelor româneşti şi scutire de robotă preoţilor români. Se cristalizează ideea considerării religiei ortodoxe ca religie receptă şi a aşezat Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei la Alba-iulia. A întărit secuilor vechile libertăţi, ca unora “ce au oştit pentru binele obştimii creştineşti”, adică împotriva otomanilor. Mihai Viteazul încearcă să creeze o bază socială, mai cu seamă românească, domniei. Toate aceste măsuri au arătat tendinţa de unificare politică a celor două ţări române. Încercarea de a introduce administraţia română şi, în general, politica lui Mihai Viteazul au nemulţumit nobilimea şi au înrăutăţit raporturile cu împăratul.
Campania din Moldova
Pentru crearea frontului comun antiotoman al celor trei ţări româneşti, trebuia înlăturat Ieremia Movilă, supus polonilor, tributar otomanilor şi duşman al lui Mihai. În primăvara anului 1600, o armată condusă de Mihai a trecut prin pasul Oituz înaintând pe Trotuş, iar alta prin pasul Rodna, sub conducerea lui Baba Novac. Din sud, din Ţara Românească, înainta oastea condusă de Nicolae Pătraşcu, fiul lui Mihai.
Sigiliul lui Mihai Viteazul


Oştile moldovene au trecut de partea gloriosului domn, uşurându-I biruinţa. După trei săptămâni, toată Moldova se afla sub stăpânirea lui Mihai. Pentru prima dată în istorie, cele trei Ţări Române erau unite sub aceeaşi cârmuire. De acum înainte, Mihai se va intitula “domn al Ţării româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”.
Înfăptuirea unirii politice a Ţărilor Române de către Mihai Viteazul, în condiţiile politice ale epocii, a răspuns unei necesităţi istorice. Ea venea ca o încoronare a unei îndelungate evoluţii istorice, la care au colaborat o seamă de factori. În primul rând, faptul că Ţările Române, pe deasupra separatismului politic, reprezentau o singură civilizaţie, creaţie a poporului român, unitar prin originea lui etnică, prin limbă, cultură şi religie. Ideea o exprimau boierii munteni, într-om scrisoare prin care cereau a fi la un loc cu Ţara Românească, fiindcă “suntem toţi de o limbă şi o lege”. Ideea solidarităţii între români s-a văzut şi în atitudinea ţăranilor de origine română din Transilvania care, la vestea victoriei de la Şelimbăr, s-au ridicat împotriva nobilimii maghiare.
Unirea Tarii Romanesti, a Moldovei si a Transilvaniei sub Mihai Viteazul (1600).

Din ceste dovezi şi din altele se vede că în societatea română, în secolul al XVI-lea exista o activă conştiinţă de neam. Aceasta s-a exprimat şi prin scrisul în limba naţională. Unirea Ţărilor Române s-a întemeiat şi pe legăturile economice dintre Ţările Române în evul mediu, care au creat premisele unificării politice.
Între factorii care au stat la baza Unirii a fost şi solidarizarea Ţărilor Române în lupta antiotomană de-a lungul istoriei medievale, de la Mircea la Iancu de Hunedoara şi Ştefan cel Mare. Strânsele legături politice şi coaliţiile antiotomane au contribuit la apropierea Ţărilor Române şi la cristalizarea ideii unirii. Dacă la aceasta adăugăm evenimentele recente, victoria de la Călugăreni prin forţa armată a celor trei Ţări Româneşti, avem prezente temeiurile hotărârii lui Mihai Viteazul şi ale marii înfăptuiri.
Înfăptuirea politică a lui Mihai a stârnit nemulţumirea duşmanilor externi şi interni. Formarea unui stat puternic nu era pe lacul habsburgilor, polonilor şi otomanilor, fiecare urmărind să stăpânească Ţările Române. Nobilimea transilvăneană submina realizarea lui Mihai Viteazul, văzându-şi ameninţate pivilegiile sociale şi politice.
În lipsa lui Mihai din Transilvania, nobilimea s-a răzvrătit şi a trecut de partea generalului imperial Gheorghe Basta, depunând jurământ împăratului, la Turda. În faţa acestei situaţii, Mihai înfruntă oastea nobilimii şi a lui Basta la Mirăslău, lângă Aiud (18 septembrie 1600). Înfrânt, se retrage spre Făgăraş. În Moldova, polonezii îl readuseră pe Ieremia Movilă, continuându-şi apoi înaintarea în Ţara românească, pentru instalarea lui Simion Movilă.
Cu oastea sa, pentru a preîntâmpina acţiunea polonezilor, Mihai a trecut munţii, dar a fost înfrânt. În aceste condiţii, domnul se îndreaptă spre Curtea imperială, pentru a-I solicita ajutor împăratului. Mihai ajunge foarte curând la înţelegere cu împăratul, deoarece nobilimea se răsculase împotriva reprezentanţilor împărăteşti, proclamându-l, din nou, principe pe Sigismund Báthory.
Astfel, oastea lui Mihai şi oastea lui Basta pornesc la înlăturarea lui Sigismund. Între timp, boierii Buzeşti au alungat din ţară pe Simion Movilă şi oastea polonă. Lupta cu Sigismund Báthory s-a dat la Guruslău, lângă Zalău (la 3 august 1601), Sigismund fiind înfrânt. Mihai era din nou domn al Ţării Româneşti şi pe cale de a se înstăpâni în Transilvania. El putea de acum să continue opera de refacere a Unirii. Basta, dominat de ambiţii proprii, fiind convins de adeziunea curţii imperiale care dorea Transilvania pentru imperiu, a pus la cale asasinarea lui Mihai, săvârşită la 19 august 1601, în tabăra de lângă Turda.
Concluzii:
Mihai Viteazul a fost una dintre marile personalităţi ale istoriei noastre din toate timpurile. Militar înzestrat cu calităţi excepţionale, a fost şi un diplomat care a ştiut să aprecieze momentele istorice grave pe care le traversa ţara. Soluţiile sale dovedesc un ataşament pentru ideea de apărare a civilizaţiei europene, pe care o şi exprimă, continuând o tradiţie a istoriei româneşti. În acest sens, nu numai că s-a integrat Ligii Creştine, dar a asociat ţelurilor acesteia elementul eliberării popoarelor din Balcani de sub dominaţia otomană, cu gândul la independenţa acestora. A recâştigat independenţa Ţărilor Române şi a fost înfăptuitorul primei uniri politice din istoria poporului român. El a încercat s-o consolideze, întemeind-o pe existenţa poporului român din cele trei ţări. Unirea a fost un fapt obiectiv, necesar, aşa cum vor fi şi împlinirile de mai târziu. Ea s-a înfăptuit dinspre Ţara Românească care, prin numele ei, întruchipa un sens unificator.


Rememorarea numelui si a faptelor lui Mihai Viteazul in perioada realizarii Marii Uniri

===== In istoria romanilor doua nume stralucesc, fara posibilitatea de a fi vreodata egalate: Mihai Viteazul si Alba Iulia. Si fiindca amandoua simbolizeaza realizarea telului celui mai scump al poporului roman, urmarit cu perseverenta si necontenit de-a lungul secolelor, cel al unitatii de neam si, mai apoi, nationale si al constituirii statului nationar unitar, in constiinta noastra ele au ajuns la un fel de simbioza, pomenirea unuia fiind suficienta pentru a ni-l reaminti di a nu-l reprezenta si pe celalalt.
===== Astazi, este limpede pentru toata lumea iubitoare de adevar ca prin toate actiunile sale politice, militare si diplomatice, Mihai Viteazul a urmarit, in mod constient, realizare unui stat romanesc unificat, suficient de puternic pentru a se opune tendintelor de cucerire si de subjugare ale Imperiului otoman, dar si ale Imperiului Habsburgic, in curs de formare. Actiunea avea importanta si pentru celelalte state din zona, precum si pentru coalitia crestina de pe continentul european.
===== Fara a intra in amanunte, sa reamintim ca, inaintea actiunilor militare si politice din Transilvania, domnitorul a incercat si a reusit, in oarecare masura, sa realizeze punti de legaturi sufletesti si culturale cu romanii de aici (Alba Iulia), mai intai prin subordonarea Mitropoliei ortodoxe aedelene celei similare de la Targoviste ( 1595 ) si mai apoi, prin ridicarea ei la respectul cuvenit (1596). Noua biserica mitropolitana construita de el in afara cetatii Balgradului ( 1597 ) a fost dotata cu tiparnita, iar in incinta fundtiona si o scoala romaneasca. Nu intamplator ctitorul a ales ca hram al noii biserici "Sfanta Treime", simbolizand, desigur, cele trei tari romanesti. Aceasta afirmatie se bazeaza pe faptul ca sigiulul sau din anul 1600, al statului unificat, este foarte asemanator cu cel al Mitropoliei Balgradului, cu deosebirea ca in locul personajelor sfinte apar: Domnul in campul stang, Doamna Stanca in cel drept, despartiti fiind de coloana, pe verticala, a stemelor celor trei tari romanesti, cea a Transilvaniei formand baza, iar cea a Tarii Romanesti corolarul.
===== Dupa cum se stie, Mihai Viteazul si-a stabilit capitala statului unificat la Alba Iulia. Din acel moment, pentru romanii din generatiile care i-au urmat "vechea capitala a Ardealului" va insemna capitala marii infaptuiri politice a Domnului cu nume, infatisare si fapte de arhanghel. Temerara lui infaptuire avea sa-l duca insa la pierzanie, rascolind ura, pisma si gelozia numerosilor sai dusmani.
===== Scurta si nefericita lui domnie, in care el nu a cunoscut bucuriile, nici macar pe cele ale vietii de familie, ci doar privatiunile si framantarile misiunilor sale politice si militare, a fost intrerupta, in mod brutal, prin miseleasca sa ucidere de pe Campia Turzii, la 19 august 1601. Langa capul sau, despartit de trup si asezat pe starvul unui cal, ucigasii si cei care i-au platit au agatat un epitaf in care era numit "dac fioros si adevarat Nerone". Lasand la o parte impietatea, comstatam ca autorii lui, in furia lor oarba, fara sa-si dea seama, recunosteau originea daco-romana si continuitatea poporului roman pe vechea lui vatra etnica. Se stie ca, pana la urma, capul domnului a fost dus in Tara Romaneasca si depus la manastirea Dealu, ctitoria familiei sale. In cea ce priveste corpul, se stie ca a fost ingropat pe Campia Turzii si ca, mai apoi, a fost dezgropat, transportat si reinmormantat, probabil, la Mitropolia din Balgrad. Operatiunea trebuie sa se fi facut in mare taina pentru a nu se cunoaste locul mormantului si a se evita astfel o eventuala panganire. Din lipsa de probe arheologice si documentare chestiunea ramane ipotetica, dar ar fi o minune dumnezeiasca, ca trupul trudit al viteazului Domn sa se odihneasca chiar in cetatea maretiei sale infaptuiri.
===== Opera politica de la 1599-1600 s-a spulberat in conditiile vitrege ale disparitiei autorului ei. Ea a ramas insa ca un far calauzitor al generatiilor care au urmat, in lupta pentru refacerea ei.
===== Dupa o vreme destul de lunga de stare latenta, in care se parea ca totul a fost dar uitarii, importanta operei politice a lui Mihai Viteazul a iesit la iveala, in toata splendoarea ei, in perioada de formare a constiintei nationale a poporului nostru. Mai intai reprezentantii Scolii Ardelene, in frunte cu Gheorghe Sincai, si mai apoi cei ai generatiei pasoptiste, in frunte cu Nicolae Balcescu, au scos in evidenta puternica personalitate a lui Mihai Viteazul si importanta operei sale politice, ca mostenire lasata urmasilor. Se poate spune ca dupa revolutia de la 1848-1849, cand natiunea romana a ajuns la constiinta de sine, nu au mai fost momente importante ale luptei poporului roman pentru independenta si drepturi nationale in care numele lui Mihai Viteazul si, implicit, a faptelor sale sa nu fie pomenite.
===== Cu atat mai mult s-au rememorat persoana si faptele lui in perioada de realizare a Marii Uniri, cand s-a dus la bun sfarsit opera inceputa inainte cu 319 ani. Cu cativa ani inainte de declansarea primului razboi mondial, la 20 septembrie 1909, cu ocazia manifestarilor prilejului de adunare generala a "Societatii pentru fond de teatru roman" si Alba Iulia, istoricul blajan Augustin Bunea, pe atunci, probabil, inca presedinte al Clubului politic central al romanilor din comitatul Alba Inferioara, cu sediul la Blaj, avea sa tina un discurs in care exprima nadesjdea in infaptuirea visului lui Mihai Viteazul. "Am venit, spunea el, sa dam tributul nostru artei romanesti in acest oras care trebuie sa fie pentru fiecare roman un loc sfant... caci aici a fost leaganul neamului romanesc de astazi... Aici a fost resedinta gloriosului Voievod Mihai Viteazul: de aici a stapanit el toata intinderea Ardealului... Azi situatia noastra in acest loc e zdrobita. Dar pe ruinele acestea noi vom cladi odata iarasi templul daramat, vom ridica templul lubertatii noastre politice nationale"...
===== Apoi, cu putin inaintea izbucnirii razboiului, la 31 mai 1914, din initiativa a peste 100 fruntasi din comitatul Alba Inferioara s-a convocat la Alba Iulia o mare adunare politica a romanilor. In apelul intitulat "La Alba Iulia" lansat se ziarul "Libertatea" din Orastie se cerea: "Sa caurga pe zi noi rauri cat mai vii de popor spre cetatea lui Mihai Viteazul, spre Alba Iulia... si sa spuna acolo lumii si tarii ca romanii ardeleni, ca si fratii lor banateni, sunt mai mult ca ori-si-cand stiutori de insemnatatea lor pe acest pamant, pe care il locuiesc de 2000 de ani".
===== Inca in timpul razboiului mondial, la Congresul din 15 martie 1915 al romanilor aflati in "tara", in Romania, circula ideea ca proclamarea deplinei unitati nationale sa se faca in orasul gloriei de la 1599-1600,..."caci inima romanilor palpita in Alba Iulia".
===== In aceeasi periaoda, intr-un discurs tinut la una dintre adunarile Ligii pentru unitatea politica a tuturor romanilor, tinute in Bucuresti, Nicolae Filipescu cerea regelui Ferdinand sa fie implinitorul visului intregului neam, de a se impodobi cu titlul lui Mihai Viteazul: "domn al Tarii Romanesti si al Moldovei".
===== Asemenea idei si manifestari vor aparea si la romanii ardeleni aflati prizioneri in Rusia. Astfel, printr-un apel pe care il adreseaza motilor prizioneri, in vare anului 1917, Filaret Bobes, si el fiu al Muntilor Apuseni, ii indeamna pe acestia sa se inroleze, ca voluntari, in armata romana si sa lupte pentru unirea cu "Romania libera", asa "cum au dorit-o voievozii Stefan si Mihai... si cum au visat-o mosii si parintii nostri". Se pare ca apelul a dat rezultatele scontate, intrucat la Iasi vor sosi curand primele esaloane de voluntari roamani ardeleni, care-si vor lua denumirile simbolice de "Alba Iulia", "Avram Iiancu" si "Turda".
===== Ideea ca unirea Transilvaniei cu Romania sa fie proclamata la Alba Iulia este exprimata si in telegrama din 29 octombrie 1918 a Comitetului National Roman al voluntarilor din Celiabinsc (Rusia) adresata regelui Ferdinand, in care se arata ca ei asteapta sa incoroneze pe "Majestatea Voastra car mai curand la Alba Iulia".
===== La 10 noiembrie 1918, odata cu mobilizarea armatei romane pentru alungarea armatelor germane din tara, se produce si trecerea peste Dunare a armatelor franceze comandate de generalul Henri Berthlot. Cu acest prilej, generalul emite o proclamatie adresata poporului roman, pe care il cheama la arme, pentru a-si face datoria, asa cum cereau "umbra lui Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Mircea cel Batran".
===== Inca in timpul tratativelor de la Arad din 13-14 noiembrie 1918 dintre C.N.R. Centrul si delegatia guvernamentala maghiara condusa de ministrul notionalitatilor Jaszi Oszkar, mai precis in 14 noiembrie, din Sibiu a fost trimisa in misiune la Iasi o delegatie alcatuita din prof. Nicolae Balan si capitanul Victor Precup, pentru a lua contact cu cercurile conducatoare din Romania, in scopul cunoasterii atitidunii acestora fata de tendintele de unificare ale romanilor transilvaneni. Dupa indeplinirea misiunii, printre altele, prof. Nicolae Balan va tine un discurs in sedinta Ligii Culturale locale, in care va afirma: "Am venit sa sol al Ardealului ca sa talmacesc vointa nestramutata a intregului nostru popor de a reintregi mostenirea nationala a marelui erou. Pe cetatea din Alba Iulia falfaie astazi mandru nostru tricolor si asteapta intrarea triumfala a demnului urmas al lui Mihai Viteazul. Eterna recunostinta viteazului capitan al ostirii, M.S. Regele Ferdinand I, care, intr-un chip atat de desavarsit, s-a indentificat cu idealul lui Mihai si al neamului romanesc de pretutindeni."
===== Dupa esuarea tratativelor de la Arad, inca din 15 noiembrie C.N.R. Central va discuta cu aprindere unde sa tina Adunarea Nationala. Luind in considerare argumentele istorice dar si pe cele de siguranta el a hotarat ca aceasta sa aiba loc la Alba Iulia. Este un merit de necontestat al generatiei de fruntasi romani din 1918 ca au oferit prilejul orasului primei unitati statale romanesti de la 1599-1600 sa o desavarseasca.
===== Argumentatia politica si istorica a acestei hotarari va fi subliniata foarte clar de catre Vasile Goldis, in aceeasi zi, in 15 noiembrie, in fata grupului de tineri aradeni veniti sa indemne C.N.R. Central sa proclame Unirea Transilvaniei cu Romania.
===== Se pare ca in acele momente de tensiune a existat intentia Comandei Militare Centrale de la Arad de a se muta mai spre interiorul tarii, la Alba Iulia, intrucat intr-un ordin al garzii nationale romane din comuna Berghin adresat garzilor similare subordonate din satele vecine, se cerea mobilizare a cat mai multi feciori care sa jute la mutare "comandei superioare in vechea capitala ca sa putem proclama independenta poporului nostru".
===== La 17 noiembrie C.N.R. Central trimite la Alba Iulia pe Iuliu Maniu pentru a consulta Consiliul National Roman local daca orasul poate oferi conditiile necesare unei actiuni de o asemenea amploare, cum era Adunarea Nationala. Sosind in oras, el a informat pe conducatorii locali despre intentia C.N.R. Central de a convoca Adunarea Nationala aici, in "vechea capitala a Aedealului" si a stabilit cu acestia masurile ce trebuiau luate. Printre altele, Iuliu Maniu, a sfatuit pe locotenentul Ovidiu Gritta sa-si formeze o companie de onoare pentru ceremoniile ce urmau sa aiba loc. De asemenea, el a cerut organizatorilor sa convoace car mai mult popor, in haine de sarbatoare.
===== In ziua urmatoare, la 18 noiembrie, Maniu se deplaseaza la Blaj unde isi avea locuinta, ca avocat al Mitropoliei greco-catolice locale. Aici el tine un discurs in fata protipendadei in legatura cu convocarea Adunarii Nationale. Referindu-se la locul de convocare el pronunta cuvintele:"Ghiciti, de sigur, de acolo! Lucrati din rasputeri ca adunarea aceasta sa fie vrednica de neamul romanesc."
===== Dupa luarea tuturor acestor masuri, C.N.R. Central a lansat, la 20 noiembrie, circulara de convocare a Adunarii Nationale la Alba Iulia, pe ziua de 1 decembrie 1918, in text orasul fiind numit:"Cetatea istorica a neamului nostru", reamintindu-se opera politica a lui Mihai Viteazul.
===== Doua zile mai tarziu, la 22 noiembrie, va fi elaborat si dat publicitatii programul Adunarii. Facand aceleasi referiri la trecut, acesta de incheia cu un apel adresat "Fratilor romani", in care se aratta: ... "Locul cel mai istoric al neamului va asteapta cu bratele deschise. Veniti deci, sa-l atingeti cu pasul vostru, ca sa simtiti fiorul ce l-a miscat odata pe marele voievod cu nume de arhanghel"...
===== La 24 noiembrie, in calitatea sa de organ comitatens, C.N.R. din Blaj va lansa si el vhemare, sub forma de manifest: "Veniti la Alba Iulia", prin care cerea tuturor romanilor sa participe la Adunarea Nationala din 1 Decembrie ce va avea loc "in Balgradul lui MIhai Viteazul".
===== La sosirea in Alba Iulia a C.N.R. Central, eveniment ce avut loc in dupa-masa zilei de 29 noiembrie, la cuvantul de bun venit al localnicilor, presedintele Stefan Cicio Pop a raspuns: ... "am venit pe aceste locuri de bogate amintiri nationale. Aici a fost Golgota, aici trebuie sa vina si mantuirea. Cu drag am venit la marea adunarea nationala, cea mai mare si mai frumoasa sarbatoare nationala pe care eu avut-o Romanii de la descalecatul lui Traian incoace si doresc se ne apropiem de locul adunarii cu smerenie si cu demnitate."
===== In ziua urmatoare, la 30 noiembrie, in localitate va apare primul numar al ziarului "Alba Iulia, organ al proclamarii unitatii nationale", care adresa participantilor la Adunare un vibrant "Bine ati venit in sfanta cetate de durere si slava a neamului romanesc".
===== Referiri la trecutul istoric al orasului Alba Iulia si la opera lui Mihai Viteazul vor face si vorbitorii din cadrul Marii Adunarii Nationale din 1 Decembrie. Astfel, Stefan Cicio Pop va considera Alba Iulia ca pe o "Meca a neamului romanesc", Vasile Godis va aprecia ca "s-a putut face pentru o clipa unirea lui in cetatea aceasta prin bratul puternic al geniului scanteetor al Viteazului Mihai", iar episcopul Miron Costea, amintind "stravechea Alba Iulie, de care ne leaga amintirea celor mai crude chinuri si suferinte, dara si cea mai sfanta nadejde", sublinia ca Unirea s-a realizat aici "In atmosfera traditilor lui Mihai Voda Voteazul".
===== In ziua de 2 decembrie, in prima sedinta de constituire si de lucru a Marelui Sfat National Roman, ales in ziua precedenta in cadrul Marii Adunari Nationale, la propunerea lui Silviu Dragomir s-a apobat textul unei telegrame adresate regelui Ferdinand, in care Alba Iulia era caracterizata ca "glorioasa cetate a lui Mihai Viteazul".
===== In telegrama de raspuns a regelui Ferdinand se aprecia realizarea unirii in "vechea cetate a lui Mihai Viteazul", iar in cea a reginei Maria se amintea tragedia tinerilor cazuti pe campul de lupta pentru infaptuirea idealului national "cu bratele intinse spre Alba Iulia, cetatea implinirii visului nostru".
===== In acelasi timp regina Maria a adresat o telegrama de multumire femeilor romane din teritoriile de peste Carpati care de-a lungul veacurilor au purtat o lupta horarata si plina de jertfe "a carei biruinta a fost vazuta Duminica la Alba Iulia".
===== Cele doua nume infratite prin semnificatia lor istorica: Mihai Viteazul si Alba Iulia, vor fi mai mult pomenite in perioada de realizare faptica a unirii, ce a urmat imediat dupa proclamarea ei. Astfel, in ziua de 19 decembrie 1918, cand in Alba Iulia va sosi primul batalion al armatei romane, aprtinand Regimentului 5 Vanatori, s-a aflat ca acesta purta numele de Mihai Viteazul si ca s-a remarcat, in mod deosebit, in luptele de la Marasesti. Prin urmare, Comandamentul trupelor romane nu intamplator a trimis aceasta unitate in orasul simbol al unitatii nationale. Batalionul a fost primit de catre oficialitati in piata orasului, in fata hotelului "Hungaria", unde era amplasat arcul de triumf. Din acel moment piata a luat numele de "Mihai Viteazul", iar hotelul de "Dacia".
===== De asemenea, la 3 februarie 1919, din initiativa unui grup de profesori si invatatori locali, s-a inaugurat luceul "Mihai Viteazul", primul liceu romanesc de stat infiintat in teritoriul de dincoace de Carpati dupa istoricul eveniment din 1 Decembrie 1918.
===== Si, in sfarsit ultimul eveniment pe care il mai amintim, este cel al incoronarii, la 15 noiembrie 1922, a regelui Ferdinand I si a reginei Maria, ca suverani ai Romaniei Mari, in catedrala construita special la Alba Iulia intre anii 1921-1922. In pronaustul catedralei, in partea stanga, strajuiesc figura impozanta a lui Mihai Viteazul si sigiulul statului roman unit vremelnic. Catedrala a primit hramul "Sfintei Treimi" si are ca ocrotitori pe arhanghelii Mihai si Gavril. Dintr-un text mai recent, amplasat in interiorul Catedralei Incoronarii, deasupra intrarii, aflam ca ea a fost ridicata in memoria Catedralei lui Mihai Viteazul, primul unificator al Romanilor, pentru a ramane peste veacuri ca simbol al unitatii nationale si spirituale romanesti.
===== Astazi, cand Romania nu mai este cea Mare si cand, totusi, se mai gasesc unii care isi permit sa umble cu creionul pe harta ei urmarind sa o faca si mai mica, este necesar sa reflectam cu mai multa atentie asupra trecutului nostu istoric pentru a dobandii intelepciunea necesara recladirii edificiului national.
De la Mircea pâna la Vladimirescu
nu este un singur nume ilustru care
sa nu fie scris cu sânge pe pamantul
Târgovistei.Acolo este leaganul luptelor
si al sacrificiilor politice.Toate
gloriile noastre militare au trecut
pe acest pamânt si au lasat urme
sângeroase într-acest oras."
Ion Ghica



Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Avatar utilizator
shade
V.I.P.
V.I.P.
Mesaje: 776
Membru din: 24 Oct 2008, 15:02
Localitate: Bucuresti

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde shade » 01 Dec 2010, 02:09

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
TAO
V.I.P. (donor)
V.I.P. (donor)
Mesaje: 1014
Membru din: 21 Aug 2009, 18:37

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde TAO » 01 Dec 2010, 02:10




SA TRAITI BINE ! ^:)^
Cand face urat Varsatorul?
Independent si incapatanat, se enerveaza instantaneu cand e contrazis sau nu e lasat sa faca ce vrea. Din fericire, ii trece repede. Iar oamenii il iubesc, fiindca e prietenos, saritor, optimist si ii contamineaza cu entuziasmul lui uneori atat de copilaros .


97% din cantitatea de droguri din ultimii 30 de ani a fost consumata de Varsatori...Varsatorii sunt deschisi la orice viciu de pe lume si nu se gandesc de doua ori...
Avatar utilizator
Romeo
Administrator
Administrator
Mesaje: 7123
Membru din: 03 Ian 2007, 15:38
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde Romeo » 01 Dec 2010, 02:16

Pentru că suntem conduşi de nişte oameni fără respect faţă de popor nu este de vină ţara.

Nu mai ştim să ne promovăm valorile, vor să ne pierdem indentitatea naţională.

Logo personalizat google pentru ziua naţională. Este doar pe google.ro dar este ceva deosebit, se cunoaşte că lucrează mulţi români acolo.

Imagine
calamitate
Power User
Power User
Mesaje: 118
Membru din: 03 Aug 2008, 21:25
Localitate: negru-voda

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde calamitate » 01 Dec 2010, 05:21

LA MULTI ANI ROMANIA
VREI RESEPECT INVATA SA RESPECTI
Avatar utilizator
Eneru
BANNED
BANNED
Mesaje: 390
Membru din: 27 Feb 2010, 12:27
Localitate: Undeva In Romania

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde Eneru » 01 Dec 2010, 05:43

Sunt mandru ca sunt roman
vorba unora:idiotii sunt la putere dar nu pierdeti valorile si traditiile.LMA tuturor e ziua noastra.
"The victor will never be asked if he told the truth.
History is written by the victorious.Hitler "
-=Alex=-
Utilizator Inregistrat
Utilizator Inregistrat
Mesaje: 38
Membru din: 14 Sep 2010, 17:56
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde -=Alex=- » 01 Dec 2010, 08:01

la multi ani romania!!!
Madalin
Silver Member
Silver Member
Mesaje: 1033
Membru din: 26 Mar 2010, 21:31

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde Madalin » 01 Dec 2010, 08:10

La Multi Ani Romania. Sa te indrepti cat poti de mult spre bine. Mandru ca sunt roman!
vIeN ;x
Utilizator Inregistrat
Utilizator Inregistrat
Mesaje: 91
Membru din: 30 Aug 2010, 20:30
Localitate: Ramnicu Sarat
Contact:

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde vIeN ;x » 01 Dec 2010, 08:17

La multi ani
Netrebnic
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 694
Membru din: 18 Iun 2007, 15:58
Localitate: La baraca

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde Netrebnic » 01 Dec 2010, 09:04

La multi ani

PS: Mie imi place bannerul de sus,arata bine pe forum
Nu mai cred in tot ce-ar fi
Drogul meu de zi cu zi
smiley
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 652
Membru din: 12 Mai 2010, 19:56
Localitate: Bucuresti

Re: Ziua Nationala A Romaniei - La multi ani Romania!

Mesajde smiley » 01 Dec 2010, 09:46

La Multi Ani, Romania!!!

Share This


Înapoi la “Ştiri & Evenimente”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator