GLOSSA de Mihai Eminescu

Discuţii legate de sculptură, păreri şi opinii despre sculptorul preferat.
Avatar utilizator
Romeo
Administrator
Administrator
Mesaje: 7159
Membru din: 03 Ian 2007, 15:38
Localitate: Bucuresti
Contact:

GLOSSA de Mihai Eminescu

Mesajde Romeo » 24 Dec 2009, 00:00

GLOSSA de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.


Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.


(1883, decembrie)

Share This



Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Re: GLOSSA de Mihai Eminescu

Mesajde Andu » 22 Feb 2010, 21:37

Iata si comentariul:

a glosa = a explica un cuvant, sau un pasaj obscur dintr-un text;



"Glosa"

" este o poezie de idei, o creatie filosofica, rodul unei munci inelungate

" este o poezie cu forma fixa, greu accesibila

" fiecare strofa se va incheia cu un vers ca o concluzie

Poezia se constitue intr-un cod etic al omului de geniu, care, datorita autocunoasterii si experientei filosofice, trebuie sa se izoleze (filosofia shopenhaueriana) departe de tumultul efemer al vietii oamenilor de rand.



S1:

- strofa tema a poeziei cuprinde cugetari si aforisme

- versurile se grupeaza doua cate doua in patru distihuri

- primele versuri "Vreme trece, vreme vine,/Ce e rau si ce e bine"sunt o meditatie pe tema timpului,opunand timpul universal celui omenesc. De la onologie se trece la morala, omul de geniu trebuind sa deosebeasca "binele" de "rau".

- totul e pus sub semnul zadarniciei "Ce e val, ca valul trece"

- "Nu spera si nu ai teama" geniul trebiuie sa renunte la sentimentele omenesti ale "sperantei " si "temerii" si sa se distanteze fata de lumea inconjuratoare ,asemenea "Luceafarului": "De te-ndeamna, de te cheama/ Tu ramai la toate rece", "rece" avand sensul de nepasator, indiferent

- "cuvintele "vreme" si "toate" sugereaza partea statornica a existentei, partea pe care geniul trebuie sa o aprofundeze.



S2:

- incepe cu o imagine a cunoasterii empirice, prin simturi: "Multe trec pe dinainte,/ In auz ne suna multe...".Verbul "trec" sugereaza efemeritatea a tot ce ne inconjoara.

- empirismul este ilustrat de cuvintele "suna" si "asculte" ("Si ar sta sa le asculte ?..."). Interogatia retorica este refuzul unei astfel de cercetari empirice a intregului, care se incearca prin repetarea pronumelui "multe".

- Lumea ce ne inconjoara fiind efemera, trecatoare, iar cercetarea ei nesigura, geniul trebuie sa se izoleze si astfel sa tinda spre autocunoastere "Tu aseazate deoparte,/ Regasindu-te pe tine, ".



S3:

-"Recea cumpan-a gandirii" metafora saraca, ampla, sugereaza ratiunea, care refuza iluzia fericirii "masca fericirii " si subliniaza desertaciunea ei.

- "Ce din moartea ei se naste/ Si o clipa tine poate ;" temporalitatea este redusa la "clipa", accentuand si mai mult faptul ca fericirea este trecatoare.

-"Toate-s vechi si noua toate"; statornicul se manifesta in efemer luand mereu alte masti.

S4:

-"Privitor ca la teatru/ Tu in lume sa te-nchipui" Eminescu introduce motivul lumii ca teatru, larg raspandita in filosofia antica hindusa. Fiind un "teatru" lumea si viata nu trebuie sa ne amageasca

- "Tu in petreci in tine" omul de geniu se distanteaza de actorii subiectivi si se obiectiveaza printr-o dubla interiorizare."petrecerea" din sufletul geniului contrasteaza cu plansul si cearta omului comun, judecat dintr-o perspectiva shopenhaueriana pesimista.

- privind acest "teatru", omul superior va putea sa disocieze "binele" de "rau", ca un adevarat critic al actorilor.



S5:

- " Viitorul si trecutul/ Sunt a filei doua fete,/.../ In prezent le-avem pe toate," sugereaza faptul ca trecutul, prezentul si viitorul sunt doar o conventie. De fapt, noi traim intr-un prezent etern, care inglobeaza totul (idee preluata de Shopenhauer de la Sfantul Augustin ).

- prezentul este singura forma concreta a existentei.



S6:

- "Caci acelorasi mijloace/ Se supun cate exista" esenta lumii este aceeasi, desi manifestarile ei sunt altele si aceasta esenta trebuie sa ajunga s-o cunoasca omul de geniu.



S7, S8, S9:

- Eminescu apeleaza la mijloacele satirei, antiteza shopenhaueriana dintre geniu si oamenii de rand devenind si mai clara.

- "misei" si "natarai" sunt cei ce nu au idealuri, ci doar scopuri imediat; omul de geniu nu trebuie "sa li se prinda lor tovaras".

- ultimul vers "Ce e val, ca valul trece" impune in strofa urmatoare existenta unor imagini acvatice "cantec de sirena", "lucii mreje", "varteje" sugerand faptul ca lumea este la fel de schimbatoare ca si marea.

- versurile "Tu pe-alaturi te strecoara,/ Nu baga nici chiar de seama.../ ", "De te-ating, sa feri in laturi/ De hulesc, sa taci din gura.../ ", "Ca sa nu-ndragesti nimica,/ Tu ramai la toate rece."refuzul total de a se reintegra in lumea inconjuratoare.



S10:

- reia versurile din prima strofa, insa in ordine inversa, constituind axiome. - "Glosa" seamana cu o demonstratie matematica.
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.
Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Re: GLOSSA de Mihai Eminescu

Mesajde Andu » 22 Feb 2010, 21:38

Iata si rezumatu:


Glosa este o poezie cu forma fixa, alcatuita dintr-un numar de strofe egal cu numarul versurilor din prima strofa. Începând cu a doua strofa se comenteaza fiecare vers al strofei-tema, ultima reluând, ca o concluzie, pe prima in ordinea inversa a versurilor.

Poezia lui Eminescu reprezinta o culme a creatiei sale. Prin continut, poemul are valoare filozofica, gnomica, constituindu-se intr-un adevarat cod de cunoastere, de etica, cu valoare de generalizare maxima.

Motivul central este al lumii ca teatru asociat cu ideea dezolarii; iar detasare, izolarea, indiferenta sunt atitudini pe care poetul le asimileaza fiintei ce depaseste nivelul omului comun.

Desi Eminescu se autodefineste ca fiind poet romantic, maiestria artistica a acestei creatii consta tocmai in clasicitatea ei, ce reiese in primul rând din respectarea regulilor pe care le impune o poezie cu forma fixa.

Inca din prima strofa, considerata strofa-tema a poeziei, unde verbele sunt puse la "prezentul-etern ", cititorul intra in contact cu adevaruri general-valabile, exprimate 2 cate 2.

Ca si in "Scrisoarea I", "Revedere", sau "Oda (in metru antic)" poetul mediteaza asupra perisabilitatii timpului:

"Vreme trece, vreme vine

Toate-s vechi si noua toate"

Cea de-a doua strofa contine codul de reguli si sfaturi conform carora cel mai important lucru este cunoasterea de sine si respingerea fericirii efemere. Pentru a atinge aceste idealuri, drumul vietii trebuie mereu luminat de ratiune.

Detasarea "rece" a celui care s-ar reîntoarce in nepasarea lui înalta se sprijina pe atributul gândirii, a carei cumpana stabileste echilibrul intre rational si irational:

"Nici încline a ei limba

Recea cumpan-a gândirii

Înspre clipa ce se schimba

Pentru masca fericirii…"

Fericirea este "masca" si e trecatoare precum "clipa ce se schimba" caci se naste din moartea gândirii.

Lumea ca teatru este o tema schopenhaueriana si conduce spre ideea izolarii ("Tu in colt petreci in tine") prelucrata in numeroase creatii eminesciene. Ca si in finalul "Luceafarului", lumea este vazuta ca o imensa scena de teatru spre care omul de exceptie priveste ca spectator.

Revenind apoi in strofele 6 si 8, aceasta idee devine laitmotivul poeziei. Intr-un univers in care doar mastile se schimba: "Alte masti, aceeasi piesa / Alte guri, aceeasi gama". Poetul isi lanseaza îndemnurile: "Amagit atât de des / Nu spera si nu ai teama".

O alta idee schopenhaueriana este aceea a prezentului etern: "Viitorul si trecutul / Sunt a filei doua fete". Singura clipa sigura a existentei este prezentul, fiindca trecutul nu poate fi reconstituit, iar viitorul este imprevizibil.

Critica societatii se face simtita cu precadere 7 si 9, unde satira este expresia indiferentei, a unui adânc dispret: "Nu spera când vezi miseii / La izbânda facând punte / Te-or învinge nataraii / De ai fi cu stea in frunte". Simtind ca autocontemplatia este o modalitate certa de a ajunge la o liniste sufleteasca totala, poetul sugereaza pastrarea acestei atitudini indiferent de circumstante: "De te-ating, sa feri in laturi / De hulesc, sa taci din gura".

Ultima strofa, care este o reluare a celei dintâi, dar in care versurile sunt asezate in ordine inversa celei initiale, codul de reguli si sfaturi etice devine mai evident datorita faptului ca acum versul cu valoare emblematica: "Tu ramai la toate rece" se afla la început.

In ceea ce priveste stilul, acesta este caracterizat de limpezime si armonie. Claritatea reiese tocmai din simplitatea limbajului; poetul apeleaza la epitete, simboluri, metafore, numai când intentioneaza sa releve in mod deosebit o idee
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.

Share This


Înapoi la “Sculptură”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator