Dl Goe de I.L. Caragiale

Discuţii legate de sculptură, păreri şi opinii despre sculptorul preferat.
Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Dl Goe de I.L. Caragiale

Mesajde Andu » 23 Feb 2010, 17:32

D-l Goe

(demonstratie)

de Ion Luca Caragiale

Motto: „Toata arta lui Caragiale tinde catre prezentare directa a omului. Viziunea omului este in proza lui efectul chipului in care omul vorbeste si este ascultat. Adevarul vorbirii este izvorul incantarii mereu reinnoite pe care o sorbim din paginile sale.”

I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii romane, se dovedeste afi si un maestru al schitei prin scrierile publicate in volumul „Momente si schite”: „Lantul slabiciunilor”, „Vizita”, „D-l Goe”. 21247xxx44gez1o

Schita este un text narativ de dimensiuni reduse, avand actiunea limitata la un singur episod din viata unor personaje. Numarul personajelor dintr-o schita este, de obicei, mic. Cadrul desfasurarii intamplarilor este restrans, ritmul actiunii este viu, dinamic, iar amanuntele mentoinate in text sunt putine, dar semnificative.

Schita prezinta un singur episod din viata personajului principal.

In schita, cele trei doamne, mam’mare, mamitica si tanti Mita se hotarara sa plece in calatorie la Bucuresti ca o promisiune facuta copilului pentru a nu mai ramane repetent.

Damele impreuna cu Goe asteapta dis-de-dimineata trenul accelerat care le duce la Bucuresti. Copilul este impacient si are o atitudine necorespunzatoare fata de mama si bunica sa, pe care le face proaste. xe247x1244geez

Trenul soseste si cei patru pasageri urca in vagon. Li se ofera loc in compartiment. Damele intra in compartiment, dar Goe ramanepe culoar. La un moment dat acesta scoate capul pe fereastra si vantul ii zboara palaria cu bilet cu tot.

Soseste controlorul care le cere doamnelor sa plateasca un bilet pentru goe si le si da o amenda. Dupa aceasta mamitica il cearta pe Goe, il smuceste si acesta se loveste cu nasul de clanta usii compartimentului. Grijulie fiind bunica ii da lui Goe un beret in locul palariei.

Supararea ia sfarsit si Goe primeste o ciocolata daca o pupa pe mamitica. Goe iese din compartiment si se blocheaza in toaleta vagonului de unde este eliberat de controlor. Dupa ce este eliberat de controlor, mam’maresta pe coridor sa-l pazeasca. Acesta neastamparandu-se trage semnalul de alarma, bunica devenind complicea acestuia.

Nu s-a putut constata cine a tras semnalul de alarma, desi personalul face cercetarile necesare. Intr-un sfarsit trenul porneste din nou si toti pasagerii ajung la Bucuresti.

Goe si cele trei doamne pornesc cu birja la bulevard.

Timpul si spatiul sunt nedeterminate schita fiind povestea copilului rasfatat dintotdeauna. Cadrul desfasurarii actiunii este restrans: „peronul din urbea X”, coridorul si cupeul trenului. Actiunea se petrece pe dat de 10 mai.

Numarul personajelor in schita este redus: Goe este personajul principal. Acesta este prezent inca din titlul schitei: „D-l Goe”. Titlul exprima atitudinea ironica a naratorului fata de protagonist. Portretul fizic este realizat in mod direct de catre narator prin prezentarea vestimentatiei ce exprima aroganta si nu bunul gust.

Goe este un copil rasfatat, needucat si lenes care nu iubeste invatatura ramanand repetent. Este obisnuit sa fie recompesat de familie. Copilul este obisnuit si sa primeasca totul la comanda si neconditionat de aceea cand nu vine trenel este „foarte impacient” asa cum noteaza naratorul.

Copilul este micul tiran al familiei si le supune pe cele trei doamne la presiuni psihologice, speculand cu abilitate de sentimentele si slabiciunile familiei, profitand de dragostea exagerata a bunicii si de inconsecventa mamei.

Goe reprezinta copilul rasfatat dintotdeauna. Mam’mare, mamitica si tanti Mita, protectoarele lui Goe sunt personaje secundare. De asemenea in schita mai sunt prezente si personajele episodice:controlorul si uratul.

In text ironia se realizeaza prin interventia discursului naratorului „dar nu e vorba de discutii filologoce”. De asemenea ironia este si una dintre formele comicului: situatii precum lovirea puisorului cu nasul de clanta sau blocarea acestuia in toaleta starnesc rasul.

Modul de expunere predominant este dialogul impletit cu naratiunea. Replicile sunt vioaie determinand actiunea.

Toate acestea demonstreaza ca opera literara „D-l Goe” de I.L. Caragiale este o schita.
Ultima oară modificat 23 Feb 2010, 17:33 de către Andu, modificat 1 dată în total.
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.

Share This



Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Re: Dl Goe - demonstratie schita

Mesajde Andu » 23 Feb 2010, 17:33

Rezumatu

Intr-o zi tanti Mita, mam'mare si mamitica decid sa-l duca pe Goe la Bucuresti, toate avand speranta ca facand asta el nu va mai ramane repetent si anul acesta. Goe tipa la cucuone pe peron, intrebandule de ce nu mai vine odata trenul.

Dar iata, trenul soseste si cucoanele intra in vagon, in timp ce Goe hotaraste sa stea pe culoar impreuna cu ceilalti barbati. Baiatul scoate capul pe fereastra, chiar si dupa ce un alt barbat ii spuse sa nu o faca, si astfel Goe reuseste sa isi piarda palaria in a carei panglica era si biletul sau.

Cand vine controlorul sa vada cine s-a urcat de la ultima statie, observa ca doamnele nu au dat billet si pentru Goe si le spune acest lucru, doamnele refuza insa sa plateasca alt billet pretinzand ca baiatul avea billet, dar a zburat impreuna cu palaria.

Vazand ca cele trei doamne refuza sa plateasca biletul si amenda controlorul il inchide pe Goe in compartimentul pentru o singura persoana. Asta le convige sa plateasca biletul.

Dupa toate astea mam'mare hotaraste sa stea pe culoar impreuna cu Goe.in timp ce mam'mare priveste pe geam baiatul trage semnanul de alarma, iar trenul se opreste. Personalul trenului incepe sa verifice toate vagoanele ca sa vada a carei siguranta era rupta, in acest timp mam'mare isi ia nepotul in brate si se preface ca doarme stand pe un geamantan strain. In sfarsit trenul pleaca, nu se poate sti cine a tras alarma.

In sfarsit trenul ajunge la Bucuresti cu cateva minute intarziere. Cucuoanele coboara din tren si se urca in trasura, pornind spre "bulivar"...

Tema
Goe este un copil rasfatat, needucat si lenes care nu iubeste invatatura ramanand repetent. Este obisnuit sa fie recompesat de familie. Copilul este obisnuit si sa primeasca totul la comanda si neconditionat de aceea cand nu vine trenel este "foarte impacient" asa cum noteaza naratorul.
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.
Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Re: Dl Goe de I.L. Caragiale

Mesajde Andu » 23 Feb 2010, 17:34

Caracterizarea

D-l Goe. . .

De I . L Caragiale

Scriitorul surprinde in schita “D-l Goe…” un nou aspect al educatiei gresite primite de copiii din unele familii instarite din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat este infatisat in timpul calatoriei sale la Bucuresti, in relatie cu familia si persoanele din jurul sau. Ironia scriitorului fata de erou este evidenta inca din titlu, prin contrastul creat intre imaginea unui copil de scoala primara si apelativul “domnul” care ilustreaza atitudinea familiei fata de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului personajului si sunt o invitatie la a reflecta asupra faptelor prezentate. Atitudinea satirica a autorului se ghiceste si in determinarile ironice care insotesc numele personajului: “d-l Goe”, “tanarul Goe”.

Elev cu rezultate slabe la invatatura, “tanarul Goe” este dus la Bucuresti, cu prilejul sarbatorii nationale de la 10 mai, ca sa nu mai ramana repetent si anul acela. Cele trei doamne care-l insotesc cu o deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata recompensa sunt: mamitica, tanti Mita si mam’mare.

Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia “Le formidable” si sub panglica palariei, biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca “asa tin barbatii biletul”. Asteapta nerabdator sosirea trenului, pe peronul garii din urbea X. Nerabdator si obisnuit sa porunceasca, Goe comanda incruntat ca trenul sa soseasca mai repede. Mam’mare incearca sa-l linisteasca sarutandu-l si potrivindu-i incantata palaria: “Vezi ce bine-i sade lui – zice mam’mare – cu costumul de mariner?”

In admiratia declarata a doamnelor, Goe le intrerupe cu obraznicie si fara menajamente “discutia filologica”, facandu-le proaste si corectandu-le, dar intr-un mod gresit, cu termenul “mariner”. In contrast cu situatia sa de repetent, mam’mare recunoaste cu admiratie “cultura nepotului”: “Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca d-ta!”

Trenul soseste, doamnele isi gasesc locuri in compartiment, iar Goe ramane pe corridor “cu barbatii”.

Avertizat prieteneste de un tanar bine intentionat sa nu mai scoata capul pe fereastra, copilul ii raspunde obraznic, refuzand cu incapatanare sa ia in seama sfatul primit. Este parca jignit de modul in care i se adresase (“mititelule”) si de gestul ocrotitor de a-l trage putin inapoi: “Ce treaba ai tu uratule?”. Raspunsul jignitor si gestul necuviincios de a se stramba la strain sunt urmate de o purtare sfidatoare la adresa celui care indraznise sa-l contrarieze: se agata cu mainile de vergeaua de alama si scoate iar capul afara. Dar, ingrozit, isi retrage capul gol si incepe “sa zbiere” dupa doamne. Poruncitor, batand cu picioarele si urland si mai tare, Goe cere ca trenul sa opreasca fiindca ii zburase palaria.

Controlorul, gasindu-l pe Goe fara billet, amenita sa-l coboare la prima statie daca doamnele nu vor plati biletul si amenda. Admonestandu-l pe tanarul care ii atrasese atentia, ele incearca sa ia apararea copilului. “Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat palaria?”. In cele din urma biletul si amenda sunt platite. Mamita il cearta pe copil zguduindu-l de mana. Mam’mare ii ia apararea spunand ca este “simtitor” si il smuceste spre ea. Clatinat de vagon, Goe se loveste cu nasul de clanta compartimentului si incepe din nou sa urle., fiind repede consolat de insotitoare.

Cunoscandu-si nepotul, bunica fusese prevazatoare si-i luase inca o bereta asorata cu uniforma. I-o asaza pe cap, scuipandu-l sa nu-l deoache si “il saruta dulce”. Incidentul fusese uitat, doamnele privind cu admiratie copilul. Numai mamita pare a fi mai severa. Aratandu-se suparata, ea se preface ca plange, iar Goe o admonesteaza sever: “Las’ ca stiu eu ca te prefaci!”. In final, mamita ii ofera copiului ciocolata pentru impacare.

Profitand de nesupravegherea familiei, Goe, iese pe coridor sa manace “ciucalata”, ramane blocat in “compartimentul unde intra doar o singura persoana”. Eliberat de controlor, baiatul nu este certat ca plecase fara sa ceara voie, ci este sarutat dulce de cele trei cucoane.

Mam’mare se hotaraste sa stea pe coridor, pe un geamantan strain, sa-l “pazeasca pe Goe ca sa nu i se mai intample ceva . Acesta, neobosit in nazbatii, se suie pe geamantan si trage semnalul de alarma. La zguduitura puternica a trenului care se opreste brusc, tanti Mita iese speriata din compartiment, temandu-se de o noua isprava a nepotelului. Dar controlorii nu-l descopera pe faptas, constatand doar ca maneta fusese trasa din acelasi vagon in care marinelul isi pierduse palaria. In scurt timp, mam’mare “dormea“ in compartiment cu puisorul in brate, de teama sa nu mai plateasca o noua amenda.

Familia soseste cu o mica intarziere la Bucuresti. Toate neplacerile calatoriei si spaimele cucoanelor sunt uitate, iar Goe si familia pornesc cu trasura “la bulivar”.








GOE - CARACTERIZARE

Goe este un copil de scoala, apartinand unei familii instarite, care se pretinde a fi din inalta societate. El se dovedeste certat cu invatatura, dar si cu bunele maniere. Este imbracat intr-un elegant costum de marinar, purtand o palarie cu inscriptia “Le formidable”, si avand sub panglica palariei biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca “asa tin barbatii biletul”. Desi eforturile familiei merg in directia prezentarii lui ca un tanar “domn”, comportarea si limbajul baiatului sunt ale unui copil obraznic si rasfatat. Vestimentatia lui si a familiei le arata aroganta, dorinta de a parea din lumea buna, desi limbajul si faptele ii contrazic permanent.

Obisnuit sa fie recompensat si cand nu merita, el primeste cadou calatoria la Bucuresti de 10 mai, pentru a nu mai ramane repetent. Purtarea lui pe peronul din urbea X cand comanda incruntat sa vina trenul ne arata ca era deprins sa porunceasca si sa i se faca pe plac. Dorintele ii erau indeplinite de toata familia, chiar daca unele sunt imposibil de realizat (aducerea trenului in gara) si sunt exprimate pe un ton lipsit de respect.

Lipsa lui de educatie, de politete, apare in contrast cosmic cu admiratia declarata a doamnelor. El le intrerupe cu obraznicie “discutia filologica”, facandu-le proaste si pretinzand ca la corecteaza cu termenul gresit de “mariner”. Doamnele, in schimb, neluand in seama insulta baiatului, recunosc „cultura acestuia” („Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca dumneata!”). Ironia autorului apare permanent in sublinierea contrastului dintre modul cum apare Goe in ochii familiei, un „tanar” destept, invatat, frumos si cu educatie aleasa, si ceea ce este el in realitate, un baietel lenes si obraznic, lipsit de educatie, care a ramas repetent. Supunerea si respectul exagerat al doamnelor sunt ridiculizate de scriitor. Raspunsul impertinent al lui Goe spulbera insa orice indoiala in legatura cu educatia primita: „Vedeti ca sunteti proaste amandoua?” Nici bunica, nici matusa nu se supara pe baiat, nici mama nu-l mustra, ba in plus, doamnele ii admira stiinta de carte si inteligenta: „E lucru mare cat e de destept”.

Baiatul arata aceeasi lipsa de respect si fata de alte persoane, cum ar fi tanarul care il sfatuieste sa nu mai scoata capul pe fereastra. Raspunsul si gestul jignitor de a se stramba la strain sunt urmate de o purare sfidatoare la adresa celui ce indraznise sa il contrazica.

Incurajat de familie, care se dovedeste incapabila sa-l educe, Goe face ce vrea, nu intra in compartiment, ci ramane pe coridor „cu barbatii”.

Urletele, tipetele, batutul din picioare arata nu cat este de „simtitor”, ci modul exagerat de a-si exprima sentimentele sau de a-si impune vointa. Acesta este felul de a fi al unui copil rasfatat, care speculeaza sentimentele si slabiciunile familiei sale. Cand nu-i convine ceva, protesteaza pana cand i se face pe plac si este repede consolat: „Ad’, sa-l pupe mam’mare”. Nu i se spune ca greseste, iar el nu lasa nici un moment impresia ca si-ar da seama de acest lucru.

Neascultator si neastamparat, Goe nu recunoaste nici o autoritate in familie, face numai ceea ce vrea, punand deseori pe jar intreaga familiei. Nazbatiile si incurcaturile in care intra sunt repede uitate si iertate, sau chiar mai mult, sunt interpretate ca dovezi clare ale desteptaciunii: „E ceva de speriat, parol!”.

Comportamentul sau din ce in ce mai obraznic nu e sanctionat de nimeni din familie. Nu stie sa se comporte in societate si nici nu este invatat sa o faca. Fuga de raspundere, obraznicia si aroganta caracterizeaza personaliatatea in formare a lui Goe, care se dovedeste a fi un Ionel mai evoluat.

Autorul surpinde cu finete si ironie trasaturile de caracter ale lui Goe ,atat prin fapte, gesturi, comportament, cat si prin limbaj sau prin tonul folosit. Caracterizat atat indirect cat si direct, Goe este tipul copilului rasfatat si obraznic.

Vazut in relatiile cu familia, dar si cu personajele din jurul sau, personajul Goe ne dezvaluie cotrastul dintre aparenta si esenta.




Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o actiune restransa la care participa un numar mic de personaje surprinse intr-un moment semnificativ al existentei lor.

Caracteristici:

actiunea simpla, concentrata, redusa la un singur episod care cuprinde punctul culminant si deznodamantul

personaje putine, sumar caracterizate

moduri de expunere folosite: naratiunea (principal) si dialogul (secundar)

cuprinde mici „scene” din viata cotidiana 44267tnb72ksq5t

surpinde gesturi, atitudini, fapte, stari sufletesti, sitautii caracteristice
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.
Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Re: Dl Goe de I.L. Caragiale

Mesajde Andu » 23 Feb 2010, 17:34

Momentele subiectului:


DOMNUL GOE

I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin intreaga sa opera o adevarata comedie umana, o fresca sociala a Romaniei de la sfarsitul sec. al XIX-inceputul sec XX. A abordat cele mai diverse domenii ale vietii sociale: scoala, administratia de stat, presa, justitia, familia, relatiile interumane.

Educatia defectuoasa primita in familie si in scoala, coruptia, favoritismul manifestate in lumea scolii constituie o tema concretizata in schite ca: „Vizita”, „D-l Goe”, „Bacalaureat”, „Lantul slabiciunilor”, „Un pedagog de scoala noua”.

Schita D-l Goe a fost inclusa in volumul Momente si schite din anul 1901, fiind publicata un an mai inainte in ziarul Universul din 12 mai si infatiseaza contrastul dintre pretentia familiei in privinta educatiei si rezultatul acestei munci concretizat in comportarea copilului.

Schita este o opera epica, de proportii reduse, cu actiune simpla, desfasurata in mod linear, surprinzand un moment semnificativ din viata unuia sau mai multor personaje. 39887bsd62cck1s

In schita D-l Goe, I.L. Caragiale nareaza faptele determinate doar de un singur moment semnificativ din viata personajului principal, si anume calatoria facuta cu trenul la Bucuresti, in compania celor trei dame: mama mare, mamita si tanti Mita.

Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect prin intermediul faptelor si al personajelor.

Ca in orice opera epica, intamplarile narate se constituie si in aceasta schita in momente ale subiectului literar.

Goe este personajul principal al operei, polarizand intreaga actiune a schitei. Este un personaj fictiv, tipic, bine individualizat, creat de autor, inspirat din comportamentul copiilor ce apartin familiilor burgheze. sc887b9362ccck

Titlul schitei reprezinta numele personajului principal, Goe, caruia scriitorul ii ataseaza apelativul ironic si prescurtat „D-l” care inseamna domn, prin care anticipeaza intentiile sale satirice, daca ne gandim ca Goe nu este un domn ci doar un copil certat cu invatatura, un repetent, rasfatat si obraznic. Titlul sugereaza si faptul ca autorul inverseaza cele doua universuri umane pe care le infatiseaza: cel al copilului si al maturului; intrucat Goe se comporta ca un om „mare”, pe cand cele trei dame „se maimutaresc”, „se copilaresc” pentru a fi pe placul puisorului.

In expozitiune aflam ca tanarul Goe, impreuna cu cele trei dame, „frumos gatite”, asteapta cu nerabdare pe peronul din „urbea X”, trenul accelerat care trebuie sa-l duca la Bucuresti. Goe este imbracat intr-un costum frumos de marinar si este „impacient” si incruntat deoarece trenul nu soseste. La o discutie „filologica” despre pronuntarea corecta a cuvantului marinar, Goe ia o atitudine necorespunzatoare fata de bunica si mama sa, facandu-le proaste „vezi ca sunteti proaste amandoua?”

Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi pasageri, constituie intriga actiunii.

Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti: scoate capul pe fereastra si pierde palaria cu biletul de calatorie; cele trei dame platesc biletul puisorului si o amenda, pe deasupra; se loveste de clanta usii; se blocheaza la toaleta.

Punctul culminant – Goe trage semnalul de alarma.

Deznodamantul – trenul porneste, ajunge la Bucuresti, cucoanele se suie in trasura si pornesc la „bulivar”.

Valoarea artistica rezulta din comicul savuros izvorat din relatarea faptelor si din comportarea personajelor.

Este prezent comicul de situatie si comicul de limbaj care presupun umorul si ironia.

De remarcat sunt si savoarea dialogurilor si naturaletea replicilor.

Schita are consistenta unei scenete si de aceea ea a fost deseori dramatizata; precizarile naratorului referitoare la personaje pot constitui adevarate indicatii de regie.

Autorul isi exprima dezaprobarea si dispretul fata de personaje, devine ironic cand remarca faptul ca Goe este dus la Bucuresti „ca sa nu mai ramana repetent si anul acesta; cand se refera la grija exagerata a bunicii (ia un „beret” de rezerva); cand foloseste diminutivele „nepotel”, „puisor”; „capul gol” (gol interior) si in finalul schitei cand sugereaza ideea ca asupra faptasului care a tras semnalul de alarma, planeaza incertitudinea „nu se poate stii cine a tras manivela”.

Umorul rezulta din nazbatiile lui Goe: (nerabdarea, pierderea palariei, disputa cu conductorul); din atitudinea inconstienta a insotitoarelor lui si felul de a vorbi al personajelor, care nu este sanctionat de autor pentru ca este omeneste sa acceptam dorinta oricarei persoane de a parea altfel si altceva decat este in realitate.

Limbajul viu colorat, succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor, extraordinara abilitate cu care sunt creionate personajele, fac din aceasta schita un adevarat „monument” de arta literara.
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.
Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Re: Dl Goe de I.L. Caragiale

Mesajde Andu » 23 Feb 2010, 17:35

Comentariul.



I.L.Caragiale este alaturi de Eminescu si Creanga unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. Este autorul a patru comedii (O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conul Leonida fata cu reactiunea, Dale carnavalelor) a unei drame (Napasta), a publicat nuvele (Doua loturi, O faclie de Paste, In vreme de razboi etc) si schite, adunate în volumul "Momente si schite", aparut în 1901.

Caragiale este considerat creatorul schitei în literatura româna, desi aceasta specie a fost cultivata si de alti scriitori (Emil Gârleanu, Alexandru Gratescu Voinesti); îi revine acest merit deoarece el a atins perfectiunea artistica. Personajele schitei lui Caragiale sunt selectate din diferite medii: din familie si scoala, din presa, justitie, din viata moderna sau din viata politica. Schitele D-l Goe si Vizita satirizeaza contrastul dintre pretentiile unor parinti de a fi buni educatori si ceea ce sunt in realitate (ingaduitori peste masura).

Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o actiune restransa la care participa un numar mic de personaje surpinse intr-un moment semnificativ al existentei lor. Titlul schitei poarta numele personajului principal caruia autorul i-a adaugat apelativul "domnul" prin care anticipeaza intentiile sale ironice. El sugereaza si faptul ca autorul inverseaza cele doua universuri umane (cel al copilului si al maturului), intrucat Goe se comporta ca "un om mare",pe cand cele trei cucoane " se copilaresc" pentru a fi pe placul "puisorului".

Fiind o schita, Caragiale nareaza faptele intr-o anumita ordine, determinata fiind doar de un singur moment semnificativ din viata personajului pricipal: Calatoria cu trenul pana la Bucuresti in compania celor trei doamne: mam-mare, mamitica si tanti Mita.

Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul faptelor si al personajelor, caci schita este o opera epica in care exista narator, personaje si actiune.

Intamplarile narate intr-o succesiune logica se constituie in momente ale subiectului literar. Astfel, in expozitie aflam ca "tanarul Goe" impreuna cu "cele trei doamne frumos gatite", asteapta cu nerabdare pe peronul din Urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le duca la Bucuresti. Autorul precizeaza inca de la inceput un amanunt semnificativ care arunca o lumina cruda asupra mentalitatii unor parinti si anume faptul ca Goe este dus la Bucuresti "ca sa nu m-ai ramana repetent si anul acesta".

Goe este imbracat intr-un frumos costum de marinar si este "imapacientat" si "incruntat" deoarece trenul nu soseste. Deprins sa i se indeplineasca orice dorinta, Goe ordona sa vina trenul: "eu vreau sa vie".

O discutie filologica vizand pronuntarea corecta a cuvantului "marinar" se incheie cu concluzia surprinzatoare prin oraznicie, dar categorica: "Vezi ca sunteti proaste amandoua."

Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi pasageri constituie intriga actiunii. Cativa tineri politicosi le ofera locurile, dar Goe ramane pe coridor "cu barbatii". Calatoria cu trenul este evenimentul datoria caruia i-a nasteresi se dezvolta actiunea schitei.

Desfasurarea actiunii curpinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti admirabil gradate si desfasurate intr-un timp relativ scurt.

Folosind ca principal mod de expunere dialogul, autorul ni-l arata pe Goe cum scoate capul pe fereastra, dar este apostrofat de un tanar care il "trage putin inapoi", sfatuindu-l sa nu scoata capul pe fereastra. "Mititelul" se smuceste si, raspunzandu-I oraznic uratului, scoate capul pe fereastra. Urmarea neascultarii este pierderea palariei si a biletului de calatorie care era "in pamblica palariei" iar tipetele lui Goe, ca sa opreasca trenul, sunt zadarnice.

Sosind conductorul si cerand biletele, femeile il scuza pe Goe, fiindca biletul "era in pamblica palariei" care a zburat. "Dupa lungi parlamentari", cele trei cucoane sunt nevoite sa plateasca biletul puisorului, si o amenda "pe deasupra".

Afectoasa si nervoasa, mamitica il cearta pe Goe, mam-mare ii ia apararea si, din aceasta disputa, odorul, tras de mana de o parte si de alta "se reazama in nas de clanta usii de la cupeu" si incepe sa urle. Totul se termina cu bine, caci bunica, prevazatoare ca de obicei, aluat "un berec" pe care i-l ofera lui Goe in locul palariei. Dupa ce se preface ca este suparat, mamitica ii da o "ciucalata" si scena i-a sfarsit prin pupaturi.

In timp ce cucoanele converseaza, Goe dispare de pe coridor. Mam-mare este disperat pana ce aude "bubuituri" in usa toaletei. Gratie interventiei conductorului, "captivul" este eliberat. Cucoanele rasufla usurate si il saruta pe Goe ca si cum l-ar vedea dupa o indelungata absenta.

Mam-mare se hotareste sa stea pe culoar si sa-l pazeasca pe puisor asezandu-se "pe un geamantan strain".

Actiunea atinge punctul culminant, moment de maxima tensiune in desfasurarea actiunii, deoarece Goe trage semnalul de alarma, in ciuda sfaturilor lui mam-mare: "-Sezi binisor, puisorule, sa nu strici ceva". Trenul se opreste, lumea se alarmeaza, personajul de serviciu "umpla forfota", dar nimeni nu poate stii cine a tras semnalul, deoarece "mam-mare doarme in fundul pupeului cu puisoul in brate". Se constata totusi ca ata rupta si manivela rasturnata era "tocmai in vagonul de unde zburase mai adineauri palaria marinelului".

Deznodamantul marcheaza sfarsitul actiunii. Trenul porneste, iar in scurt timp pasagerii ajung la Bucuresti. Cucoanele se urca cu puisorul in birja si pornesc in oras, carandu-I birjarului sa le duca " la bulivar".

Compozitional, schita "D-L Goe" are o actiune conceputa linear, autorul urmarind aspectul tematic, gresita aducatie data de familie tanarului Goe, pe un singur plan. Din reluarea subiectului, scriitorul releva contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vrea sa para aceasta familie (educata, culta, cinstita, cu un limbaj ales) si ceea ce este in realitate (inculta, necinstita, cu un limbaj de mahala). De aici de naste si hazul.

Construita in cea mai mare parte pe dialog, schita propune un numar redus de personaje: Goe, cele trei doamne, conducatorul, un tanar.

Limbajul viu, colorat, savoarea dialogurilor si naratiunea, naturaletea replicilor, succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor fac din acesta schita un adevarat "monument de arta literara".
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.
Andu
Bronze Member
Bronze Member
Mesaje: 914
Membru din: 16 Oct 2009, 19:58
Localitate: Constanta

Re: Dl Goe de I.L. Caragiale

Mesajde Andu » 23 Feb 2010, 17:36

Povestire


Domnul Goe - povestire
Apartinanand epocii marilor clasici, I.L.Caragiale a fost un mare dramaturg si prozator. In volumul „Momente si Schite”,Caragiale alcatuieste un tablou comic al sfarsitului de secol, abordand, diverse domenii ale societatii: scoala („Pedagog de scoala noua”, „Bacalaureat” „Lantul Slabiciunilor”), familia(„Vizita” „D-l Goe...”),administratia publica („Caldura Mare”)si viata politica(„Telegrame”).
Elev cu rezultate slabe „tanarul Goe”este dus la Bucuresti,cu prilejul sarbatorii nationale de 10 Mai, ca sa nu mai ramana repetent si anul acela.Cele trei doamne care-l insotesc cu o deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata recompensa, sunt: mamitica, mam’mare,si tanti Mita.
Baiatul poarta un frumos un frumos costum de marinar,palariedin paie cu inscriptia „Le Formidable”si sub paglica palariei, biletul de calatorie care a fost infipt de tanti Mita fiindca „asa tin barbatii biletul”.
Cele trei doamne, impreuna cu Goe, asteptau nerabdatori sosirea trenului, pe peronul garii in urbea X. Nerabdator si obisnuit sa i se faca pe plac, Goe comanda incruntat ca trenul sa soseasca mai repede. Mam’mare incearca sa-l linisteasca, sarutandu-l pe „puisor”si potrivindu-i incantata palaria: „Vezi ce bine-i sade lui – zice mam’mare – cu costumul de marinel?”
In admiratia declarata a doamnelor „tanarul Goe”le intreaba cu obraznicie si fara menajamente „discutia filologica”, facandu-le „proaste” si corectandu-le, dar intr-un mod total gresit, cu termenul de „mariner”.
In contrast cu situatia sa de repetent, mam’mare recunoaste cu admirati„cultura”nepotului:„Apoi de!n-a invatat toata lumeacarte ca d-ta” iar tanti Mitai se alatura numindu-l „procopsit”. Trenul soseste, doamnele isi gasesc locuri in compartiment, iar Goe ramane pe coridor „cu barbatii”
Avertizatprieteneste de un tanar bine intentionat sa nu mai scoata capul pe fereastra, copilul ii raspunde obraznic, refuzand cu incapatanare sa ia in seama sfatul primit. Goe este parca jicnit de modul in care i se adresase(„mititelule”)si de gestul ocrotitor de a-l ttage putin inapoi,nelasandu-l sa faca ce vrea „Ce vrei tu, uratule?”. Raspunsul jignitor al baiatului, gestul necviincios de a se stramba la strain sunt urmate de o purtare sfidatoare la adresa celui care indraznise sa-l contrarieze:se agata cu mainile de vergeaua de alarma si scoate capul afara. Dar ingrozit, isi retrage capul gol si incepe sa „zbiere” dupa doamne. Poruncitor , batand cu picioarele si urland mai tare, Goe cere ca trenul sa opreasca deoarece i-a zburat palaria.
Controlorul gasindu-l pe Goe fara bilet, ameninta sa-l coboare la prima statie daca doamnele nu vor plati biletul si amenda. Admonestandu-l pe tanarul care ii atrasese atentia, ele incearca sa ii ia apararea sa ii ia apararea copilului: „Cee vinovat baiatul daca i-a zburat palaria” .in cele din urma, biletulsi amenda sunt platite. Mamita il cearta pe copil zguduindu-l de mana. Mam’mare ii ia apararea, spunand ca este foarte sensibil( „simtitor”)si il smunceste spre ea. Clatinat de vagon Goe se loveste cu nasul de clanta compartimentului si incepe sa urle din nou. El este repede consolat de cele trei insotitoare: „Ad’, sa-l pupe mam’mare ca trece”.
Incerci atat de mult sa fi cineva, incat uiti cine esti.

Share This


Înapoi la “Sculptură”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator